Copiilor trebuie sa li se spuna povesti

Copiilor trebuie sa li se spuna povesti

Copiilor trebuie sa li se spuna povesti sau importanta cuvintelor neinsotite de poze

Articol preluat din cartea" Efectele televiziunii asupra mintii si despre cresterea copiilor in ziua de azi" scrisa de Virgiliu Gheorghe

               Dupa 1990, intreaga piata romaneasca de carte pentru copii a fost inundata de carti bogat ilustrate, iar imaginile au inceput sa domine universul de jocuri pentru copii. Aceasta, atat datorita dezvoltarii tehnologiei de tiparire, importante din occident, cat, mai cu seama, datorita impropierii modului occidental de educatie a copiilor. Folosirea cat mai multor imagini si a cat mai putine cuvinte este una dintre  influentele culturii vizualului (TV, video, reclame etc.) care s-a dezvoltat pana la hipertrofiere in societatea moderna. Chiar si in manualele scolare, textul a pierdut teren in fata imaginii, nimeni dintre cei responsabili neintrebandu-se care este eficacitatea noului mod de constituire a materialului didactic.

                Dupa ultimele cercetari se arata ca, pentru dezvoltarea gandirii abstracte a copiilor, este necesar ca ei sa-si foloseasca mintea intr-un context in care sa depaseasca pe "aici si acum" si, pentru aceasta, ei trebuie "sa se departeze de imagini si sa utilizeze cuvintele, pentru a fi capabili mai tarziu sa manipuleze ideile in interiorul propriei minti" (ealy 1990: 91).

                Imaginile (indeosebi cele care se succed cu rapiditate) limiteaza imaginatia si intuitia doar la nivelul semnificatiei primare, definite de suprafata sau forma lor concreta. Ele nu deschid, nu elibereaza gandirea precum o fac cuvintele, ci dimpotriva. Noii "specialisti" in educatie, care ne propun astazi sa insotim peste tot textele cu imagini pentru a le face mai atragatoare si mai eficace, uita ca pana in ultimele decade ale secolului al XX-lea, in intreaga istorie a sa, omul a invatat limba,cuvintele si si-a dezvoltat gandirea, lipsit fiind de posibilitatea de a folosi pozele sau imaginile video ca material didactic. Gandesc, oare, copii de astazi, educati cu manuale pline de poze sau cu televizorul, mai bine decat cei de acum cateva generatii? Toate statisticile arata ca dimpotriva.

                Dr. Gordon Well de la Institutul de Studii ale Educatiei (Studies in Education) din Ottawa (Canada), intr-un studiu vast realizat impreuna cu colegii sai din Anglia, urmarindu-i pe copii de la varsta prescolara pana la primele clase de scoala elementara, a constatat ca "acestia, cu atat vor fi mai buni la scoala mai tarziu, cu cat au petrecut mai mult timp in perioada prescolara ascultand povesti, si aceasta pentru ca povestile nu sunt legate de imagini deja existente si stimuleaza astfel gandirea si imaginatia.

                Cel mai important lucru este intelegerea cuvintelor fara poze atasate, ca principala sursa a sensului, caci cuvintele nu vin insotite de imagini in viata de toate zilele. Prin cuvant, copilul este obligat sa-si insuseasca potentialul simbolic al limbii, puterea ei, invata sa descrie experientele independent de <<acum si aici>>. (...) Experientele cu imagini alaturate textului, chiar si atunci cand implica privitul la carti ilustrate si invatarea de cuvinte noi nu sunt atat de eficiente - spune Wells - deoarece copilul are nevoie sa invete, mai bine mai devreme decat mai tarziu, sa inainteze dincolo de simpla numire a lucrurilor pe care le vede." (Wells 1995 : 102)

                "Experienta povestilor, constata Healy, este probabil pregatirea ideala. Copii vor invata in mod gradual sa reflecte la propria experienta si vor putea descoperii prin aceasta putere  pe care limba o are prin potentialul ei simbolic de a crea si explora lumi alternative, posibile cu propria coerenta si logica interioara. Povestile pot astfel conduce la un mod imaginativ (hipotetical stance) de gandire, necesar intr-o gama llarga de activitati intelectuale pentru rezolvarea problemelor din ce in ce mai diverse."(Healy 1990 :92)

                 In raport cu receptarea cuvintelor, separat de imagini, ca mijloc optim de dezvoltare a gandirii, vizionarea TV se afla intr-un punct diametral opus. Uitandu-se la televizor, nu numai ca nu auzi cuvintele neinsotite de imagini, ci, mai mult, imaginile devin punctul axial al comunicarii. Televiziunea nu dezvolta, dupa cum arata J. Rice si Haight, abilitatile si strategiile verbale (Rice & Haigjt 1986: 282 - 287), ci mai curand le reprima. Din aceasta cauza televizorul nu va putea ajuta la elaborarea gandirii abstracte, ci mai curand va incetini sau bloca acest proces (Sartori 2005).