Ce caine sa iau pentru copilul meu?

Ce caine sa iau pentru copilul meu?

              Asociatia Dog for Life practica din anul 2003 asa numata "terapie asistata cu animale", constand in programe de divertisment pentru copii, cu ajutorul cainilor dresati, in scop umanitar.

              Cainele nu este un biberon pe care-l cumparam copilului! De ce-i cumparam copilului un biberon si nu un fier de calcat? Raspunsul e clar: pentru ca nu stie sa foloseasca fierul de calcat. Credeti ca puiul de caine, la fel ca si copilul, se va familiariza imediat cu mediul in care ajunge? Unii raspund pozitiv, motivand ca un copil comunica foarte mult prin gesturi, acesta fiind si limbajul de comunicare al cainilor. Poate fi adevarata aceasta afirmatie, dar sa nu uitam ca LIMBAJUL PRIN SEMNE AL CAINILOR ESTE TOTAL DIFERIT DE LIMBAJUL PRIN GESTURI AL COPILULUI.

              In conceptia mea, copilul vede lumea prin prisma parintilor sai, de care depinde atat psihic, cat si material, mai mult sau mai putin. Deci nu vom cumpara cainele pentru un copil, ci pentru noi!

              Putem cumpara, primi sau adopta nu doar caini de rasa, ci si maidanezi, de aceea doresc sa prezint caracteristicile generale ale cainilor de orice fel.

             Din instinct, pana ce va fi constient ca animalul este un membru de familie si pana cand va ajunge sa comunice cu el, copilul va sti mai intai sa se "foloseasca" de caine (a se intelege joaca primitiva de haita, tranta, tavaleala, care la caine are un anumit scop, iar la copil inseamna cu totul altceva).

             Parintele, care este si stapanul cainelui, va trebui sa fie mereu prezent si sa coordoneze activitatile copil-caine. Nu vei da copilului de trei luni un ac sau o bomboana pentru ca le inghite si se poate sufoca. La fel va reactiona si in relatia cu cainele – COPILUL VA DORI SA SE "JOACE" CU EL TRANTINDU-L CA PE UN ALT COPIL, IAR CAINELE, LA RANDU LUI, VA DORI SA-SI MASOARE PUTERILE SI SA SE PREGATEASCA PENTRU VIATA, CONFUNDANDU-L PE COPIL CU UN CAINE.

             Exista, totusi, o bariera de comunicare intre copil si caine, intre om si caine in general, iar parintele ar trebui, prin intelepciunea lui, sa modereze comunicarea, fiind permanent prezent la activitatile in trei: copil-caine- parinte.

             Nu luam cainele pentru copil, ci pentru noi, deoarece noi vom fi responsabili pentru el, noi il vom hrani. Puneti-va intrebarea: Cainele va sti care este "haita", familia lui si cine va conduce aceasta familie? Cainele este un bun observator isi va da seama ca un copil depinde de parinte, deci parintele are un rang mai inalt in cadrul "haitei". De aceea cainele va avea tendinta, in timpul jocului, sa tranteasca pe jos copilul si sa sara pe el. Prima reactie din partea parintelui este sa creada ca acel caine nu este bun pentru copilul sau. Gresit!

            Copii care au un caine in familie, se dezvolta fizic si psihic mult mai bine.

            Responsabitatea este a parintelui, nu a copilului! Cainele are multe nevoi, pe care copilul nu va putea sa le satisfaca, iar CAINELE VA CONSTIENTIZA, va simti acest lucru.

             In concluzie cel ce dreste sa cumpere un caine, trebuie sa-l cumpere pentru EL insusi si nu pentru altii. Daca ceilalti vor un caine, n-au decat sa-l cumpere pentru ei INSISI.

             Nu sunt de acord cu ideea ca un caine sa poata fi daruit. Ce se intampla daca acel om care primeste acest cadou nu este apt, nu indeplineste conditiile necesare sa intretina un caine?

Articol preluat din cartea "Cainele care mi se potriveste", carte scrisa de Roman Jozsef Attila