profesor de limba si literatura romana

Popescu Alina

 

Popescu Ileana-Alina, in varsta de 41 de ani, este profesor de limba si literatura romana din septembrie 1996(14 ani la catedră?!). Acum preda in mediul rural, la Scoala„ Arhitect T.T. Socolescu”, ocupandu-se si de biblioteca scolara (fiind absolvent de biblioteconomie, pe langa Litere) din comuna natala- Paulesti, jud Prahova.

 

Zibo : Spuneti-mi, doamna Popescu, care sunt "secretele" (ca sa le zic asa) ale meseriei dumneavoastra? Ce calitati trebuie sa ai ca sa reusesti sa ții în frâu o clasa de copii?

 

A. P. : „ Secrete”, in primul rand dragostea fata de copil, bucuria rememorarii propriei copilarii, speranta ca omuletul din fata ta merita sa-i zambesti sincer, sa-i raspunzi la intrebarile varstei, dar mai ales sa te accepte ca prieten si-n clipele lui nu tocmai bune sa stie ca te are alaturi.

Calitati, hmmm, puterea de a zambi, increderea in micutul din fata ta (adultul batranetii tale), disponibilitatea la a-l asculta cand are nevoie, de a-i spune ca ai incredere in el si ca...viata te incearca cu multe, in scopul pur de a capata experienta!      

 

Zibo : Care sunt satisfactiile meseriei de dascal?

 

A. P. : Cele imediate, dorinta elevului de a te avea in preajma, posibilitatea relationarii verbale/nonverbale, increderea ca ii esti sprijin la nevoie. In perspectiva : evolutia copilului, reusita în plan profesional, confirmarea a ceea ce, candva, ai descoperit oprindu-ti atentia asupra sa, multumirea adaptarii lui la timpul concret al existentei.

 

Zibo : Cum percepeti dumneavoastra diferentele dintre generatiile de elevi? Asta in cazul in care ele exista.

 

A.P. : Bineinteles ca exista diferenta intre generatii: cea de anul acesta e fundamental diferita de generatia trecuta. Tipologiile celor care alcătuiesc o grupă/o clasă de copii, experientele individuale sunt elemente, care puse la un loc, constituie pentru mine o provocare, o sursa de noi experiente in ceea ce priveste dezvoltarea personala si profesionala : eu ii învat pe copii invatand foarte mult de la ei.

 

Zibo : Cum vedeti dumneavoastra consecintele taierii alocatiilor si indemnizatiilor pentru mamici? Credeti ca in curand va avea de suferit numarul copiilor inscrisi la scoli si gradinite?

 

A. P. : Consecinta va fi dezavantajul invatamantului/al grupului social in a lucra/de a integra individul, de a-i dezvolta puterea deciziei, increderea în sine.

Nu numai ca parintii nu vor mai avea capacitatea de a-si da copilul la grădinita/la scoala, efectul, ma tem, va fi decizia de a nu mai avea copii. Deja e real efortul in a lucra cu copilul.

 

Zibo : Care este cea mai mare boacana pe care a facut-o un elev in timpul orelor dumneavoastra?

 

A. P. :  Nu cred ca pot identifica o astfel de boacana : copilul iubeste joaca (in joaca ar putea sa treacă limitele...) Daca esti atent, boacana poate deveni sursa a didacticului, portita catre o altfel de ora, centrata pe elev si pe dezvoltarea competentelor acestuia.

 

Zibo : Ce sfaturi le dati parintilor inainte sa isi inscrie copiii la gradinite sau scoli? Sunt multi parinti care incep sa isi invete copiii sa citeasca si sa scrie de la varste fragede. Ce parere aveti?

 

A. P. : Parintele are dreptul de a decide in privinta copilului sau, de a actiona astfel incat acestuia să-i fie bine. Singurul sfat este acela de a avea incredere in educator/profesor, dar mai ales in propriul vlastar.

Fiecare lucru se intampla atunci cand ii soseste vremea! Inceput prea devreme, ar putea deveni nemultumire, plictis, esec.