Pulsul matern , vocea

Pulsul matern si vocea

        Pulsul matern si vocea

  Articol preluat din cartea "Intre realitati si dorinte", scrisa de Virgil Enatescu

              Afirmatia, initial empirica, ca mama nu poate fi inlocuita de nimeni isi gaseste, din ce in ce mai mult, suport stiintific.Prezenta mamei este un factor linistitor pentru copilul sugar. Copilul ii simte apropierea si se linisteste mult mai usor.Contactul direct, prin imbratisarea lui, are un efect benefic, demonstrat stiintific. Dar, aplicarea capului pe pieptul matern, facuta intuitiv de fiecare mama, cand incearca sa linisteasca copilul din plans sau sa il adoarma, este un fenomen deosebit de interesant ce abia, in ultimele decenii, a putut si explicat. Copilul asculta cu urechea ritmul cardiac al mamei. Acesta are un efect linistitor extraordinar. In unele spitale, se pun difuzoare in patuturile sugarilor, in care este reprodus ritmul cardiac al mamei. Acest sunet are calitati deosebite in linistirea sugarilor deoarece, se crede ca, este invatat inca dinainte de nastere. Se poate vorbi de o viata, cu o psihologie elementara de nivel similar etologicului, inca din perioada intrauterina si anume din jurul varstei de 5 luni, cand incep sa functioneze organele de simt auditiv. In aceasta perioada, zgomotele exterioare, care determina anxietatea mamei, conditioneaza pe viitorii sugari sa devina anxiosi de cate ori le aud dupa nastere. Este un fenomen de conditionare la zgomotele externe prin descarcari le de catecolamine si modificari umorale specific anxietatii. Acestea trec din corpul matern in corpul embrionar traversand structurile placentare si genereaza tabloul biochimic al stresului asociat zgomotului respectiv.

               Autorii japonezi au descries fenomenul la mamele care locuiesc in apropierea unui aeroport si se speriau de zgomotele provocate la aterizarea sau la decolarea avioanelor. Acesti copii au fost comparati cu copii nascuti dintr-un lot martor de mame care nu reactionau la acest zgomot, fiind obisnuite cu el. Copii de la mame anxioase reactionau, intotdeauna, anxios, copii din lotul martor ramaneau indiferenti, nefiind afectati de zgomotul respectiv.

              Consideram , ca prin aceleasi mecanisme, in cadrul vietii intrauterine, se produce o conditionare, o invatare a starii de relaxare in prezenta pulsului matern normal, ritmic de 60-70 batai pe minut si o tonalitate relativ joasa, specifica sunetului transmis de aorta prin mediile lichidiene si uter, la urechea fatului.

               In cazul stresului si al anxietatii, odata cu modificarile umorale produse in corpul matern si aduse la fat, acesta aude, receptioneaza si asociaza acestei stari principalul sunet e care-l aude, declansat sau transmis tot din aorta aflata in vecinatatea uterului. Calitatile acestui puls matern in stres sunt diferite. Frecventa este mult crescuta si tonalitatea mai inalta (datorate modificarilor in hemodinamica maternal).

              Aceasta conditionare sau asociere sau memorare a specificitatii semnalului sonor pentru relaxare, liniste si echilibru, la ritmul pulsului matern normal si pentru anxietate la ritmul alert al tahicardiei cu tonalitati inalte, constituie un sistem de baza in decodarea tuturor celorlalte sunete pe parcursul vietii. Cu alte cuvinte, este un mecanism etologic, bazal al rezonantei la muzica, la vocea umana sau la orice categorie de sunete. Intretinerea acestui mecanism de decodificare sonora este mentinuta pe parcursul existentei de evolutia propriului puls, in raport de diversle situatii (relaxare, stress, anxietate, panica). Pulsul propriu este perceput in structurile subconstiuentului, dar nu ajunge pana la constient, fiind ecranat de un sistem similar sistemelor cibernetice ce elimina zgomotele din fluxul informational. (In anumite nevroze, tocmai aceasta dereglare a filtrului ce ecraneaza propriul ritm cardiac face ca bolnavul sa auda in urechi, la culcare, zgomotele propriului puls, cand alte zgomote nu-i atrag atentia).

                   Aceste ritmuri si tonalitati le regasim in analiza vocii umane atunci cand este vorba de psihoterapie. Si, tocmai de aici trebuie sa invatam modul in care trebuie sa ne adresam bolnavului, modul in care trebuie purtata o discutie. Intotdeauna, o voce calma, cu tonalitati joase, cu o intensitate sub medie, cu un ritm mai lent, dar cu exprimarea foarte clara, cu o pronuntie buna, va induce calmul pana si la cel mai agitat bolnav. Persistenta acestui mod de vorbire, acestui mod de sonorizare a vorbirii, creste si gradul de empatie si favorizeaza tehnicile sugestive. Pe de alta parte, efectul de feedback sonor asupra medicului este un efect calmant, relaxant, de ecranare a unor factori stresanti suplimentari posibili. Vocile inalte, tipetele, in ritm alert declanseaza, intotdeauna, reactii de adversitate, de negativism, de anxietatea sau chiar de agitatie psihomotorie. De aceea, trebuie evitat tipatul pe coridoare, strigatele personalului de la distanta, vorbirea repezita la bonavi etc. De altfel, chiar personalul, care foloseste astfel de metode de comunicare sonora, va fi intotdeauna mai tensionat si mai obosit la aceeasi activitate profesionala desfasurata, decat cei care vorbesc calm.

                  Aceleasi reguli, care stapanesc exprimarea sonora verbal, stapanesc si rezonanta psihica si, in primul rand, rezonanta efectiva atat in fata decodarii vorbirii cat si la receptarea muzicii. Aici, se poate vorbi de un feedback permanent al trairilor proprii, cu auzirea simultana a modelelor sonore proprii, corespondente starilor noastre sufletesti.

                 Sa nu uitam ca, insasi, modularea vocii este unul dintre factorii terapeutici adjuvanti, alaturi de un factor de umanizare si un indice de comportament civilizat.