Adolescenti si parinti

Adolescenti si parinti

 Scris de psiholog Andrea Romaniuc

"Vrem ca adolescentii pe care ii crestem sa devina oameni in toata puterea cuvantului, fiinte capabile de compasiune, hotarite, curajoase, dorim ca ei sa munceasca si sa dea dovada de corectitudine in viata. Iubirea nu este de ajuns. Nici intelegerea. Un bun parinte trebuie sa dea dovada de pricepere" (H. Ginott).

In lumea in care traim, copiii se maturizeaza atat de repede incat ne iau prin surprindere, mult mai repede decat s-a intamplat vreodata. Adolescentii sunt expusi aproape acelorasi tentatii ca adultii fara sa fi apucat sa isi insuseasca prerechizitele necesare procesarii evenimentelor, iar acest context ii predispune la greseli. Ajung sa incalce reguli nu pentru ca sunt "copii rai" ci pentru ca nu sunt pregatiti sa faca fata multitudinii de experiente traite in premiera. Capcana in care cad de regula cei mai multi parinti este ca se concentreaza cu precadere asupra rezultatelor scolare in pofida performantelor intelectuale ale copiilor lor.

In fapt, identitatea si viitorul adolescentilor sunt determinate de bunastarea lor emotionala si spirituala. Suna "redundant" a spune dvs, parintilor, ca a fi parinte inseamna a te confrunta cu o serie nesfarsita de conflicte periodice si crize neasteptate care necesita un raspuns. Caracterul adolescentilor este modelat de experientele traite impreuna cu ceilalti si mai cu seama cu cei de varsta lor. Timpul parintilor este extreme de pretios si limitat. Adolescenta este un proces nu un produs finit. Cu toate acestea, sarcina noastra ca parinti este sa ne asiguram ca ei ajung niste adulti inteligenti pe plan emotional si nu sa crestem un super-adolescent pentru ca acesta nu va fi neaparat un adult implinit si echilibrat emotional. Scopul adolescentei este sa ne invete sa devenim adulti, si nu niste adolescenti de succes.

Daca avem acest principiu in minte, nu vom suprasolicita performantele copiilor nostri. Nu este nimic rau in a stabili stacheta pentru ei undeva sus, este foarte rau insa daca o stabilim peste puterile lor sau daca de fapt o stabilim pentru noi, ca sa ne implinim prin ei! Perspectiva adleriana a dezvoltarii umane spune ca cele fiecare etapa a vietii stabileste pentru oameni 5 scopuri. Cele ale adolescentilor sunt: atentia, puterea, razbunarea, inadecvarea asumata si distractia. Fiecare din ele ajuta la implinirea unei nevoi sau la compensarea neimplinirii altora. Atunci cand tinerii nostri fac ceva in dezacord cu principiile noastre trebuie sa tinem seama de scopurile lor si de faptul ca noi ca adulti ne-am format respectivele principii trecand exact prin aceeasi perioada adolescentina ca ei, manifestandu-ne doar altfel (probabil!).

Este absolut necesar ca, pe masura ce se maturizeaza, adolescentii sa fie la fel de capabili de interdependenta, cat si de independenta (oricat de dificil ni s-ar parea la un moment dat ei "isi vor lua zborul" asa cum am facut si noi! si vor avea nevoie de aceasta abilitate de independenta). Asadar, dragi parinti de adolescenti, inarmati-va cu: iubire, voie buna, limite si multa rabdare... ca sa faceti fata celor 5 scopuri adolescentine (pe care le voi dezvolta in articolul urmator) cu care va veti confrunta volens-nolens.