ADOLESCENTA

ADOLESCENTA INCOTRO?!

 Scris de psiholog Andrea Romaniuc

Se stie deja ca o frecventa semnificativa a unor manifestari precum:scaderea performantelor scolare, scaderea interesului fata de prieteni, de colegi, starea de iritabilitate pot fi semne ale depresiei. In cazul adolescentilor in spatele depresiei sta furia.

Ca adult, este bine ca intr-o discutie mai intima sa-l intrebati daca s-a gandit sa-si faca rau, daca baromentrul de parinte indica un asemenea risc. Ca sa spargem un mit legat de asta: nu ii bagati dvs idei in cap cu aceasta intrebare! E bine sa-i spuneti ca nu stiti cum e sa fii in locul lui dar incercati sa-l intelegeti. E un mare pas spre comunicare.

Aveti in vedere faptul ca ei trec prin urmatoarele stari, la fel cum am fost cu totii la acea varsta, anume prin:

• Dependenta: adolescentii sunt dependenti de ceilalti si in special de mame, cred ca fara ajutorul adulitlor nu reusesc sa obtina performantele pe care si le doresc atat de mult. Este momentul sa incepem sa interim la el idea de independenta dar nu agresiv. Ei au nevoie de asta.

• Ambitia exagerata: Ambitia si depresia sunt direct proportionale. „Persoana care se gandeste la sinucidere are ambitii de reusita mult mai mari decat nivelul prezent de performanta", spunea A. Adler

• Umilinta: vor sa para buni si nobili. „Aparenta umilinta a depresivililor nu ar trebui gresit interpretata ca fiind bunatate sau consideratie fata de ceilalti" spunea tot Adler.

• Furie si suferinta: De obicei, ca raspuns la sentimentul ca altcineva din familie a fost preferat. Crede ca nu primeste atentia pe care o merita, ca a fost tratat injust si are dreptul sa fie furios. Chiar si cand stie ca greseste crede ca altii totusi scapa mai usor ca ei :"Poate gresesc dar el greseste mai mult", citeaza Mosak din cazuistica proprie. Adesea mamele sunt blamate de adolescent. Cel mai des trec prin aceasta parinti au rasfatat adolescentul in timpul copilariei si nu i-au permis sa se dezvolte, sa-si asume responsabilitati, sa experimenteze consecinte logice, care au incercat sa fereasca copilul de esec, au cedat cerintelor lui si au facut pentru el lucruri pe care le putea face singur. Cand ceilalti au cerinte de la el, copilul crede ca e discriminat si vrea sa se razbune, sa le arate el lor. Adolescentul deprimat isi exprima dorinta de razbunare prin autodistrugere: esec academic, obiceiuri nesanatoase, abuzu de droguri, substante, conflict cu autoritatea

• Competitia: Ajung sa intre in competitie cu cei ce vor sa-i ajute, iar cei care vor sa-i ajute se simt coplesiti, raniti cand vad ca preiau responsabilitatile adolescentului, ii ofera sugestii care nu au niciodata succes pt ca adolescentul nu le urmeaza.

• Puterea: Folosindu-si neputinta adolescentii ii pun pe altii in serviciul lor. Adolescentul poate simti ca este deasupra altora deorece reuseste sa controleze oameni intr-un mod intelligent.

• Superioritate: Pentru adolescentul deprimat lumea este o uriasa oportunitate de a esua si de a fi atacat. Astfel veti auzi principii de genul „nu ma aventurez, nu pierd" sau opusul "cine nu risca nu castiga!".

• Standarde personale intangibile: Chiar daca sunt foarte ambitiosi adolescentii deprimati au o atitudine ezitanta fata de sarcinile vietii: prietenia, munca, iubirea. Ei vor sa li se garanteze rezultatul perfect inainte de a incepe o sarcina. Vor mereu sa-i impresioneze pe ceialti si totusi cu cat incearca mai mult cu atat mai nesatisfacuti sunt de performentele lor. Atentie parinti: perfectionismul nu este o calitate si clar nu trebuie intarit la adolescenti. Principiul echilibrului este insa de mare folos: trebuie sa vrem sa facem primul pas, apoi urmatorul in calatoria spre o sarcina a vietii. Adolescentii inlocuiesc primul pas cu o contemplare a tuturor posibilitatilor ce ar duce spre esec. Vad rezultate catastrofice si incep sa se poarte ca si cum s-ar fi intamplat. Ajung sa simta ca nu mai pot face nimic pentru ei sau pentru altii

• Hedonismul: Sunt cautatori de placere. Pentru ca au scopuri foarte inalte si simt ca nu le pot atinge devin hedonisti. Sunt impulsivi. Decat sa abordeze o sarcina care le-ar aduce un sentiment pozitiv, de a apartine, prefera confortul obtinut imediat prin faptul ca-si plang de mila.

Este bine de mentionat ca niciuna din aceste manifestari nu este o dovada de malitiozitate. Ei fac acum trecerea de la copil la adult. In calitate de copil, ii erau tolerate asa numitele "incercari ale adultilor" adica acele situatii in care incearca rabdarea si tenaticitatea de parinte. Acum doresc sa fie tratati ca adultii, sa aiba mai multe drepturi si stiu foarte bine ca acest lucru nu e posibil fara a demonstra incredere. Cu toate acestea...cu totii mai vrem inca 5 minute de copilarie...