Gemenii , zana

Gemenii si zana Lia

          A fost odata ca niciodata. La poalele unui deal, se afla un sat. Putinii oameni care traiau acolo o duceau foarte greu, ca pe tinutul acela pusese stapanire un capcaun. Acesta avea ca slujitor un pitic, care-i indeplinea toate poruncile.

          Intr-o zi, capcaunul ii spuse piticului sa-i adune pe toti oamenii la palat. Au venit toti, cu mic, cu mare, sa vada ce mai vrea capcaunul de la ei. Acesta le zise:

          - Ma bucur ca ati venit! M-am gandit ca avem prea multi batrani in tinutul meu care nu mai pot lucra. N-am nevoie de ei! Mie imi trebuie oameni care sa lucreze! Trebuie sa scapam de ei!
         Oamenii au ascultat, n-au zis nimic si au plecat spre casele lor. Nu puteau zice nimic, ca-i inconjurara slugile capcaunului, iar acesta era pregatit sa arunce foc pe nari si sa-i distruga. Asa facuse in satul vecin si aproape ca-i nimicise pe toti.
         Cand ajunsera satenii acasa, bagara de seama ca batranii pe care-i avusesera acasa disparusera.

         In acel sat, traia un om care avea doi copii gemeni, pe Mandrut si pe Negrut. In ziua cand capcaunul ii chemase pe sateni, gemenii mersesera pe dealul de langa sat dupa ciuperci. Tot mergand, ajunsera la o rapa. Acolo, era Piatra Lata, o piatra uriasa, care era pe o margine a rapei. Intr-o parte piatra avea o deschizatura. Gemenii coborara in rapa, curiosi sa vada ce-i in deschizatura aceea. Cand vrura sa se uite, se auzi un vajait puternic. Se speriara si se trasera inapoi. Vajaitul se opri si, de acolo, iesi o zana. Avea o rochie alba, lunga, de nu i se vedeau decat degetele de la picioare. Ea ii privi cu ochi negri, patrunzatori si zise:

          - Nu va speriati! Eu sunt Lia, zana padurii. V-am ademenit sa veniti, desi voi nu v-ati dat seama. Numai voi puteti sa-l invingeti pe capcaun si pe ai lui, care va oropsesc atat de cumplit, iar acum vor sa omoare si pe batranii satului. Pentru aceasta, va trebui sa va duceti pe pasunea de dupa deal. Acolo, este un cires batran. In scorbura ciresului, se afla doua arcuri si doua tolbe cu sageti. Sa le luati ca o sa aveti nevoie de ele. Ciresele sunt verzi, dar sa va uitati bine, ca sunt sase cirese coapte, cate trei pentru fiecare. Sa le gasiti si in trei zile sa mancati cate una. Acolo, veti afla si altceva. Spunand acestea, zana disparu.

          Gemeni mersera sa caute ciresul. Il gasira. Era un cires batran, foarte scorburos si foarte inalt. Incepura sa caute prin scorburi cand auzira o voce:

          - Aveti grija sa nu-mi stricat cuibul!
         Se uitara si vazura ca-i o pasare cum nu mai vazura. Cautara, cautara si, intr-o scorbura, era intr-adevar un cuib cu pui, iar in partea cealalta putregai. Ridicara putregaiul si gasira arcurile si tolbele cu sageti. Le luara si pusera putregaiul la loc.
          - Pentru ca nu mi-ati stricat cuibul si nu le-ati facut rau puilor, o sa va dau eu cele sase cirese coapte, care sunt chiar in varful ciresului. Fara mine nici nu le-ati putea lua. Acesta este ciresul Liei si de la ea am stiut ca o sa veniti pe-aici si mi-a spus sa va ajut.
          Pasarea le-a adus ciresele. Erau prinse cate trei. Dandu-le, le-a zis:
          - Sa nu arucati coditele, ca o sa aveti nevoie de ele. Sa nu uitati ce v-a spus zana!
          Gemenii ii multumira si pornira spre casa. Mancara cate o cireasa, avand grija sa puna coditele in tolba. Ajunsera acasa si aflara de la parinti ce le-a spus capcaunul. Ei nu zisera nimic. A doua zi, mai mancara o cireasa. Uitandu-se unul la altul, vazura ca erau mai mari, parca si simteau cum cresc. A treia zi, dupa ce mancara si a treia cireasa, erau flacai de toata frumusetea. Parintii lor s-au crucit, vazandu-i cum au crescut asa de mult in trei zile.
          Mandrut le zise:
          - Tata si mama, a venit vremea ca si eu Negrut sa mergem sa ne cautam norocul si sa izbadim ce ne-a fost ursit.
          In zadar mama lor plangea si se ruga sa nu plece, ca ar putea pati ceva, ei nu-si schimbara hotararea. Sarutara mana parintilor si plecara. Ajunsera la Piatra Lata. Zana ii astepta. Facu un semn cu mana si deschizatura se mari, iar gemenii intrara inauntru. Se sfatuira acolo trei zile si trei nopti, dupa care zana le zise:
          - La cires va asteapta doi cai. Luati-i si sa faceti asa cum v-am zis!
Ii multumira zanei si plecara. Ajunsera la cires, vazura caii. Cand se apropiara, acestia nechezara usor. Mandrut lua calul cel alb, iar Negrut pe cel negru. Pasarea nazdravana aparu si ea si le zise:
          - Trebuie sa mergeti inspre izvorul raului ce trece prin sat. Sa nu va departati de mal. Cand o sa aveti nevoie de ceva, sa va ganditi la mine!
Ii facura cu mana si plecara. Raul avea izvorul spre rasarit. Tot au mers pe langa rau pana au ajuns intr-un loc unde apa curgea chiar pe langa munte. Trebuiau sa treaca pe partea cealalta, sa-si poata continua drumul.
          - Ce-i de facut? - zise Mandrut.
          - Sa aruncam cate o codita de cireasa? - ii raspunse Negrut.
          Aruncara amandoi cate o codita si, ce sa vezi? - pe loc, se facu un pod peste rau. Cum trecura pe malul celalalt, podu disparu. De ce mergeau, raul se ingusta si era acum un paraias. Ajunsera intr-un loc unde raul se desfacea in doua.
          - Raul are doua izvoare! Ce facem?
          - Trebuie sa ne despartim, zise Mandrut. Eu o sa merg pe langa paraiasul din dreapta, iar tu pe langa cel din stanga.
          Au stat si s-au odihnit, iar caii au pascut iarba grasa care era pe malul raului. Inainte de plecare, infipsera fiecare in pamant cate o sageata.
          - Cine ajunge primul, la intoarcere, sa se uite la sageata celuilalt. Daca-i ruginita, inseamna ca acela este in pericol si trebuie ajutat.
          Mandrut merse ce merse si ajunse la izvor. Deasupra izvorului era un castel. Se opri si-si aminti ce zise Lia, ca acesta-i castelul capcaunului cel mic, frate cu cel care stapanea tinutul. Se ascunse dupa tufis si astepta. Pe la amiaza, iesi din castel capcaunul:
           - Imi miroase a carne de om! - zise acesta si fluiera.
           Pe data, se ivira niste pasari mari, negre, cu ciocurile uriase care faceau un zgomot asurzitor. Mandrut isi lua arcu si sagetile si se gandi la pasarea nazdravana. Aceasta ciripi deasupra capului sau si-i zise:
           - Pune in varful sagetii o codita de cireasa si trage spre ele!
           Asa facu. Cand trase, vazu ca nu o sageata pleca din arc, ci o ploaie de sageti. Toate pasarile cazura. Capcaunul racni:
           - Iti vin eu de hac, om nenorocit, ca am vazut unde esti!
           Trase si el cu arcul inspre Mandrut, dar acesta trasese si el. Cele doua sageti se ciocnira si se rupsera. Capcaunul varsa fum pe nari si nu se vedea.
            - Pune si cealalta codita! - ii striga pasarea nazdravana.
            Mandrut o puse si ploaia de sageti intra in norul acela de fum. Se auzi un geamat si ultimele cuvinte ale capcaunului:
            - M-ai ucis pe mine, dar n-o sa scapi de mama si de fratele meu!

            Fumul disparu. Capcaunul era mort. Mandrut ii lua cheile de la brau si deschise usa castelului. Cum intra, vazu o multime de copii. Il recunoscu pe unul si-i zise:
            - Tu esti din satul meu. Cum ai ajuns aici?
            - Piticul care-l slujeste pe marele capcaun ne-a adus sa ne manance rautatea asta pe care-ai ucis-o tu! Iti multumim ca ne-ai scapat. Vezi ca aici, in castel, mai sunt oameni inchisi, ca se aude plangand dincolo de usa aceea! - si-i arata o usa mare de fier.
            Cu una dintre cheile capcaunului deschise usa. Acolo erau doua fete gemene, semanau leit, doar ca una avea parul ca spicul graului, iar cealalta negru ca pana corbului.
            - Bine ca ai ajuns sa ne scapi! - ii zise cea cu ochii albastri. Eu sunt Ilinca, iar ea e sora-mea, Florina. Noi suntem fetele imparatului si ne-au rapit capcaunii sa ne ia de sotii.
            Mandrut lua fetele si copiii si plecara. Cand au ajuns unde infipsera sagetile, le zise:
            - Coborati pe langa rau. Cand sunteti aproape de sat, urcati dealul si coborati a Piatra Lata. Acolo, o sa va astepte cineva si o sa va ascunda.
            Dupa ce plecara, Mandrut scoase din pamant sageata lui Negrut. Era putin ruginita, deci era in pericol. Cand ajunse la izvor, vazu un castel la fel cu cel unde fusese. Se opri si se gandi la pasarea nazdravana. Auzi ciripitul cunoscut. Aceasta-i zise:
            - Pe Negrut l-a prins mama capcaunilor, zgripturoaica. Cand au navalit pasarile acelea negre deasupra ta, una a venit si a anuntat-o pe zgripturoaica. Prin farmece, aceasta l-a atras pe Negrut in palat. Cand s-a trezit din vraja, era inchis. Zgripturoaica te asteapta, ca stie ca vii sa-l salvezi. Pe ea n-o poate rapune nici o sageata, ca are pielea ca fierul, dar are in varful capului un loc unde poate fi lovita. Asa ca, urca-te in stejarul acesta si strig-o. Pune-ti sageata, sa fii gata s-o lovesti in varful capului cand iese. Mandrut se urca in stejar, iar calul se ascunsese. Apoi el incepu s-o strige:
            - Iesi afara, capcauno, sa stam de vorba! Vino, daca nu ti-e frica!
            Usa palatului se deschise si iesi o faptura inspaimantatoare. Avea un cap mare, ochii bulbucati, iar mainile ii erau lungi si se terminau cu niste carlige.
            - Unde te-ai ascuns, pui de om?
            Cobora scarile palatului si vru s-o ia pe poteca, dar auzi un nechezat de cal.
             - O sa te mananc si pe tine cu cal cu tot!
            Se indrepta in directia unde se auzise nechezatul. Se opri sub stejar si asculta. Atunci, Mandrut trase si sageata. Deodata, o pasare mare se lasa sa-i scoata sageata din cap, dar Mandrut trase iar si o lovi. Cobora din stejar, lua cheile de la zgripturoaica si intra in palat, strigand:
             - Negrut! Unde esti, Negrut? Negrut!
             Dintr-o incapere, il auzi pe fratele sau:
             - Aici! Deschide usa aceea mare de otel!
             Mandrut deschise usa si-l gasi pe Negrut legat si de maini si de picioare. Il dezlega si-i zise:
             - Acum, vom cobora in sat sa-i pedepsim pe capcaun si pe pitic.
             - Lasa-mi-l mie pe capcaun si te ocupa tu de pitic, zise Negrut.
             Apoi, acesta fluiera si indata-i veni calul care-i aducea in gura arcul si tolba.
             Ajungand in sat, aflara ca la palat e mare suparare, ca auzise capcaunul despre moartea fratului sau si a mamei sale. I-a adunat pe oameni sa-i omoare si sa se razbune. Piticul si capcaunul stau in palat si se sfatuiesc cum sa-i omoare.
              Negrut si Mandrut se gandeau si ei cum sa intre in palat. Pasarea nazdravana, care-i urmarise din zbor, le zise:
              - Vedeti ca palatul are un turn. Aruncati o codita de cireasa!
             Cum o aruncara, se facu o scara pana la turn. Cei doi frati urcara repede. Dupa ce intrara in turn, scara disparu. De acolo, coborara in palat. Coborara si-i vazura pe capcaun si pitic.
              - Arde-i de vii! - zise piticul.
              - Asa o sa fac, o sa arunc foc pe ei, sa moara in chinuri groaznice, adauga capcaunul si se ridica sa-si puna planul in aplicare.
              Facu cativa pasi si se opri:
              - In palat este miros de om! Doar n-or fi intrat blestematii de frati care mi-au ucis fratele si mama?
              Se uita in stanga, se uita in dreapta si, apoi in sus si-i vazura pe cei doi. Dintr-odata se transforma intr-o valvataie care arunca flacari in toate directiile.
              - Pune cealalta codita in varful sagetii si trage! - ii striga Mandrut lui Negrut.
              O ploaie de sageti lovi valvataia. Se auzi un tipat si valvataia disparu, iar jos zacea capcaunul. Piticul fugi spre usa, dar Mandrut il lovi si pe el cu o sageata.
              Gemenii iesira afara. Cand i-au vazut oamenii, nu mai stiau ce sa faca de bucurie. Strigau si se imbratisau. Printre ei erau si parintii lor.
              - Ne-ati scapat de rautatile pamantului, dragii mei! - zise tatal lor. Sa mergem acasa!
              - Inca nu, tata! Mergem sa ne-aducem miresele si o sa mai aducem pe cineva.
              Au plecat la Piatra Lata. Lia ii astepta cu batranii satului, cu copii si cu cele doua fete. Ii multumira zanei care le zambi si apoi disparu.
              Ajungand toti in sat, oamenii nu stiau cum sa le multumeasca, vazandu-i pe batrani si pe copii rapiti de capcauni.
              Imparatul sosi si el in sat, ca, vezi bine, pasarea nazdravana il anuntase.
              Gemenii s-au insurat cu fetele imparatului. S-a facut o nunta mare, ca-n povesti, la care au fost chemati toti satenii, dar si alti oameni din imparatie.
               De atunci, nimeni n-a mai vazut pasarea nazdravana, dar nici despre Lia nu s-a mai aflat nimic. A ramas doar Piatra Lata, despre care oamenii zic ca in spatele ei se afla multe bogatii. Ciresul acela batran si scorburos este tot acolo si tot ciresul Liei i se zice. Am mancat si eu cirese din el, dar acum n-au puteri miraculoase. Poate a avut doar una foarte coapta, de am avut puterea sa va sun povestea toata.

Poveste preluata din cartea "Carticica cu povesti", scrisa de Maria V. Croitoru