Fat-Frumos , ferastraul fermecat

Fat-Frumos si ferastraul fermecat

 

              A fost odata o baba, batrana, care-si avea casa la marginea unui codru. Nimeni nu stia de cand traia ea acolo. Cei batrani ziceau ca tot asa era si pe vremea cand erau ei copii. Toata lumea se mira din ce traia, ca niciodata n-a cerut la nimeni nimic si nici nu se vedea ca ar fi avut pe langa casa ceva, care sa-i fie de folosinta in ale traiului.

              Intr-o zi, veni la vanatoare imparatul si fiul sau. Umblara ei prin codru dupa vanat si, nu stiu cum se intampla, ca feciorul imparatului se rataci. Codrul acela era foarte des. Incepuse sa se intunece si el nu dadu de nici un drum sau o poteca. Cum ratacea el pe-acolo, auzi o pasare ciripind, care, parca, il chema dupa ea. Asa ajunse cu chiu, cu vai, la casa batranei. Intra inauntru. Baba statea langa soba cu o lingura in mana si parea ca mesteca in ceva, desi pe soba nu era nicio oala.

              - Buna seara, matusa! - zise Fat-Frumos.

              Batrana nici nu se clinti, ci mesteca cu lingura intruna. Fat-Frumos ii zise din nou buna seara.

              Baba se uita la el:

              - Bine-ai venit in casa mea, Fat-Frumos. Uite, chiar acum termin mancarea. Pofteste si te aseaza la masa, ca-i fi flamand de cand tot umbli prin padure.

 

 

              Fat- Frumos se aseza la masa. Pe masa nu se afla nimic. Deodata se auzi un ciripit si pe masa se aseza o pasare. Aceasta lovi cu ciocul masa si, deodata, masa se umplu cu bunatati. Fat-Frumos ramase uimit, dar si mai mare i-a fost mirarea cand a vazut ca pe celalalt scaun statea o fata frumoasa, cu parul galben ca spicul graului, cu ochii ca si albastrul cerului.

              - Pofteste si mananca, Fat-Frumos, si bucura-te ca Dumnezeu ti-a indreptat pasii spre aceasta casa, zise fata.

              Fat-Frumos o privea pe fata si nu-si lua ochii de la ea.

              - Ia de mananca, zise si baba. Grabeste-te, ca de intra luna in nor, o sa fie prea tarziu.

              Fat-Frumos gusta din bucatele de pe masa. Fata aduse o farfurie cu mere si un ulcior cu apa. Merele erau asa de frumoase, incat de indemnau sa-ti iei si sa mananci.

              Fat-Frumos a intins mana sa ia un mar, dar nu stiu cum le-a atins si un mar s-a rostogolit si a cazut pe jos de pe masa. Fat-Frumos s-a aplecat sa-l ia, dar cand s-a ridicat, fata disparuse. La fel si bucatele de pe masa.

              Batrana statea langa soba si se uita la el cum sta cu marul in mana, Parca era vrajit. In cele din urma, zise:

              - Matusa, spune-mi unde-i fata, ca mi-a cazut la inima si simt ca ma topesc de dorul ei.

              Batrana ii raspunse:

              - Daca vrei s-o mai gasesti pe fata, trebuie sa gasesti ferastraul fermecat. Acest ferastrau este ascuns in scorbura unui copac, care se afla unde se intalnesc cele trei paraie ce izvoresc de la Piatra Cascata. Ferastraul este pazit de un balaur. Marul pe care-l ai in mana te va ajuta. Cand vei ajunge acolo, sa mananci jumatatea galbena a marului, sa-ti dea putere. Daca Dumnezeu te va ajuta sa invingi balaurul, mananca si cealalta jumatate.

              - Ramai sanatoasa, matusa, si sa ne vedem cu bine! - zise Fat-Frumos si iesi in graba mare.

              Merse pe drumul de care ii mai spusese baba si ajunse la locul cu pricina. Acolo, Fat-Frumos vazu un copac scorburos, iar la umbra lui, cu coada in apa, statea in balaur. Mananca repede jumatatea galbena a marului si dintr-odata simti un fior prin tot corpul si frica ii disparu. Dar, chiar atunci, balaurul se trezi si se repezi la Fat-Frumos. Aceasta trase sabia si dintr-o lovitura ii zbura capul. Manca apoi cealalta jumatate de mar si vazu cum scorbura copacului se deschise. Acolo, gasi ferastraul. Il lua si se intoarse la baba. Aceasta lua ferastraul, se uita la el si zise:

               - Dute la palatul tatalui tau. Langa poarta se afla un mar care are crengile uscate. Taie-le cu acest ferastrau. Marul o sa dea imediat mladite si va inflori. Ia o mladita si prima floare care se va ivi si ada-le aici.

                Fat-Frumos nu mai statu pe ganduri. Incaleca si pleca. Ajuns la mar, facu cum ii zise baba. Baga de seama ca, intr-adevar, cum taia o creanga uscata, cum crestea pe loc o mladita. Dupa ce termina si vazu ca apare prima floare, lua o mladita si floarea. Vru sa ia si ferastraul, dar nu-l mai gasi.

                Ajunse la batrana . Aceasta lua floarea si o puse pe masa, apoi o atinse cu mladita. Floarea se ridica de pe masa si incepu sa pluteasca in aer. Fat-Frumos se uita la floare cand auzi:

                - Iti multumesc, Fat-Frumos, ca ai rupt vraja si sunt iar pamanteanca.

               Acesta intoarse capul si, langa usa, vazu fata. Baba nu mai era nicaieri, disparuse.

               Mersera la imparatie si facura o nunta, de se pomeni in toata lumea. Eu, fiind pe acolo, va povestii voua ce vazui si ce auzii.

 

Poveste preluata din cartea "Carticica cu povesti", scrisa de Maria V. Croitoru