Terapia tulburarilor de limbaj

Terapia tulburarilor de limbaj Functionam ca un întreg!!!

 Scris de prof. Psihopedagog Topan Raluca Anamaria

Pentru a intelege anumite aspecte ale terapiei tulburarilor de limbaj, va propun o comparatie….intre organismul unui om si ceas! Ce legatura exista intre un ceas si om?

Daca in cazul ceasului, fiecare rotita isi are functia sa, influentand astfel intregul, la fel si in cazul organismului uman, toate organele, aparatele si sistemele sunt relationate intre ele, iar functiile fiecaruia se pot desfasura in integralitate, fiind optime datorita interdependentei dintre ele, astfel, toate contribuind la formarea si functionarea organismului ca un tot unitar. Acest lucru evidentiaza interrelatiile dintre forma si functiile intregului corp. Adica o forma inadecvat dezvoltata va duce la o variate de disfunctii, influentand astfel chiar si inteligibilitatea vorbirii. Problemele orofaciale (ale organelor care participa la producerea vorbirii: limba, buzele, palatul, etc.), cel mai des incriminate in aparitia tulburarilor de vorbire, s-a descoperit in urma unor cercetari, ca sunt adesea insotite de o pozitie „ciudata” a corpului, umerii coborati, miscari instabile sau mers pe varfurile degetelor picioarelor, hipo sau hipertonie, de un facies specific.

Nu ne limitam la a demonstra doar implicarea structurilor care influenteaza in mod direct realizarea corecta a vorbirii, ca de exemplu limba, buzele sau dintii. Astfel, nu numai aranjarea defectuoasa a dintilor, sau alte disfunctii organice ale zonei orofaciale determina tulburari ale vorbirii, ci si malformatii ale bazinului, anumite scolioze sau cifoze ale coloanei vertebrale, pozitia vicioasa a plantei, a centurii scapulare, sau alte „tulburari” organice care datorita caracterului lor vor duce la o pozitie inadecvata a corpului, care, la randul sau, va influenta in sens negativ producerea vorbirii din cauza unei respiratii incorecte, a hiper sau hipotonicitatii musculare.

Echipa interdisciplinara

Tocmai pe baza acestui considerent, se impune necesitatea evaluarii copilului de catre diversi specialisti: medici pediatri, generalisti, din domeniul ORL, a ortopediei maxilofaciale, a ortopediei, logopezi, kinetoterapeuti, psihologi si in acelasi timp si diagnosticul interdisciplinar. in centrul preocuparilor echipei interdisciplinare se afla copilul, cu particularitatile sale , iar toti membrii specialisti si nespecialisti (parintii sau alte persoane semnificative) isi vor aduce contributia la crearea unui ansamblu prin participarea efectiva atat in evaluarea, diagnosticarea cat si realizarea obiectivelor terapeutice.

Fiecare dintre noi suntem diferiti!!!

Necesitatea elaborarii unui program de interventie personalizat apare din prisma importantei desfasurarii activitatilor care sa se centreze pe copil, care trebuie privit si abordat ca fiinta unica, cu propriile capacitati, abilitati si nevoi.

Elaborarea unui plan de interventie personalizat presupune urmarirea mai multor etape , dintre care

• prima este evaluarea, care, asa cum am mai precizat trebuie sa cuprinda informatii din diverse domenii, in vederea identificarii deficientelor si a dificultatilor pe care le intampina copilul si a aptitudinilor sale pe care ne vom baza in activitatile ulterioare, urmand sa se stabileasca prioritatile.

• O alta etapa va fi proiectarea efectiva a diverselor activitati in functie de obiectivele urmarite, se vor stabili mijloacele si metodele care se vor utiliza, mijloace si metode care sa se plieze cel mai bine pe caracteristicile copilului.

• Ulterior stabilirii obiectivelor si proiectarii activitatilor, se va pune in aplicare planul propus de echipa interdisciplinara.

• Pe tot parcursul acestui demers si la sfarsit, se evalueaza eficienta programului.

Vreau sa vorbesc corect!!!

Un aport deosebit in realizarea obiectivelor propuse care vizeaza corectarea tulburarilor de vorbire poate veni din partea copilului, celui care are nevoie de interventie logopedica, iar masura in care acesta isi asuma responsabilitati pe parcursul procesului terapeutic si chiar si dupa incheierea acestuia, demonstreaza implicarea sa activa.

La ce varsta putem considera un copil ca fiind responsabil de activitatile pe care le desfasoara in vederea corectarii unui comportament deficitar? Este o intrebare al carui raspuns se impune a fi cunoscut, tocmai pentru a putea implica activ copiii in demersul terapeutic. Datele statistice si studiile efectuate in acest sens, releva faptul ca „momentul in care copiii isi depisteaza si recunosc propriile greseli fonologice ca fiind cu adevarat o problema” este semnificativ din acest punct de vedere, copiii devenind responsabili si incepand din acest moment se pot activa de catre specialisti astfel fortele de autovindecare ale clientilor  insasi.

Pentru a reusi, ma voi implica!!!

Implicarea activa atat a copilului cat si a parintilor in procesul terapeutic este determinata si de increderea lor in acest demers si de certitudinea eficacitatii acestuia. Toate aceste lucruri, asumarea responsabilitatilor, dezvoltarea increderii si certitudinea reusitei programului se formeaza pe parcurs, in functie de informatiile pe care terapeutul le ofera clientului si membrilor familiei, in functie de relatiile de incredere ce se stabilesc intre copil/client, familie pe de o parte si terapeut/specialisti pe de alta parte, in functie de comunicarea adecvata dintre acestia si de starea de bine care ii este transmisa si pe care o resimte copilul. Astfel,clientii o data motivati pentru a prelua responsabilitatea procesului recuperator sau corectiv isi vor aduce un aport benefic in realizarea obiectivelor propuse, iar rolul logopedului, se va schimba, devenind un „coechipier”, sau doar moderator, ceea ce va duce la parteneriat si colaborare plina de respect, pe tot parcursul activitatilor terapeutice.

Acesta este doar inceputul!!!