O scrisoare de la copilul din mine..

O scrisoare de la copilul din mine..

 Scrisa de Bruma Raluca, clasa a XIa, Liceul "Ioan Cotovu", Harsova, prof. Manuela Pistea

Mama, tata, stiti, e o poza cu noi trei pe noptiera mea. Eu eram de-o schioapa, dar voi ati ramas la fel. Poza asta imi aminteste ca sunt atat de multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa vi le pot spune candva, doar ca nu am avut ocazia. Mama, daca ai inceput sa imi citesti scrisoarea, inseamna ca ai intrat in camera mea, iar asta e un lucru bun. inseamna ca iti lipsesc. Te-ai impiedicat deja de castile mele in care urla muzica rock si sigur ai vrut sa imi spui ca nu iti place, doar ca... surpriza! De data asta nu ma mai gasesti in camera. Am crescut de ceva vreme, iar azi.. azi simt ca trebuie sa-mi iau zborul. Adu-ti aminte ca m-ai lasat cu pensula in mana. Pictam totul in roz. si de acolo ti s-a rupt filmul. Vezi ursii de pe dulap? Au fost parintii mei multa vreme. De fiecare data cand simteam nevoia unui parinte, eram nevoita sa ii strang pe ei in brate, iar ei spuneau "I love you", dar nu era vocea voastra. Poate pentru asta i-ati si cumparat, sa compenseze lipsa voastra. Nu. Nu caut sa va judec. Nici macar nu am dreptul asta. stiu ca ati fost intotdeauna prea prinsi in munca voastra si poate v-ati dorit si voi sa ne purtam mai des ca o familie adevarata. Sunt doar cateva adevaruri pe care mi-ar placea sa le stiti candva.

Stiu, in mintea ta deja ti-ai gasit prima scuza: "Dar pentru tine am muncit. Vroiam sa fii fericita si sa nu-ti lipseasca nimic". Uneori as fi preferat sa imi lipseasca toate celelalte, dar sa nu-mi lipseasca dragostea voastra. Mergeam in parc si ii vedeam pe ceilalti copii cu parintii lor si niciodata nu am inteles de ce nu pot fi si ai mei asa. intre timp am mai crescut, dar ma simteam lovita. si as vrea sa-ti spun multe tata. Tata? Cand eram mica te vedeam atat de rar, incat imi era greu sa iti spun asa. Credeam ca esti doar un tip care locuieste cu noi ocazional. Eu din cuvantul "tata", intelegeam doar suma de bani ce venea la sfarsit de luna. imi doream sa poti fi acolo in prima zi de scoala, cand am invatat sa cant la pian, sau cand am plans pentru prima data pentru un baiat. Nu vreau sa te doara ceea ce iti spun acum, desi sunt lucruri pe care inima mea de copil le suporta cu greu. imi doream un fratior cu care sa-mi impart timpul, dar mereu spuneati ca nu e timp pentru asta. Astazi, cand eu plec din casa voastra, sper sa realizati ca am avut dreptate. Viata e mai trista fara rasete de copil. Cu toate astea, sunt doi oameni in lume pe care ii iubesc neconditionat si pentru care, nu exagerez cand spun ca as face orice. Iar acei doi oameni sunteti voi. Va iubesc si nu imi trebuie un motiv anume. Tata, chiar daca ai fost mereu plecat sa muncesti pentru noi si nu ai fost aproape sa-mi arati asta, stiu ca acolo unde esti, te gandesti mereu la mine si esti singurul care ma iubesti total dezinteresat. Am mostenit de la tine curajul, iar azi il folosesc din plin. De azi, destinul e in mainile mele. Promit sa va fac mandri de mine. Mama, am ochii tai, iar ei nu vor inceta niciodata sa te priveasca cu dragoste. Am buzele tale si voi zambi in fiecare zi cu aceeasi caldura. Sunt parte din voi si zilnic, oriunde m-as afla, nu uit niciodata ca sunteti parte din mine.